- Editorial - nr. 131 / 6 Iulie, 2006 Curios sa afle cum de are japonezul o tara atat de dichisita, ordonata si linistita, un roman il intreba: Cum si cat munciti voi acolo, zilnic? Japonezul ii raspunde: 8 ore. Doua pentru patron, doua pentru mine, doua pentru imparat si doua pentru Japonia. La noi e altfel, spune romanul: doua ore pentru mine, doua pentru patron, imparat noi nu avem, iar pentru Japonia de ce sa muncim? Zilele trecute a fost o emisiune interesanta, televizata, despre Tokio, capitala Japoniei. Intr-adevar, diferentele de ore muncite acolo, mai ales pentru "imparat si tara" sunt evidente. Japonia este raiul pe pamant, locul organizarii perfecte a societatii omenesti, unde cetateanul, comunitatea sunt atat de bine ocrotiti, incat, in afara cutremurelor, nimeni nu-i mai conturba pe japonezi. Aflata la celalalt pol, Romania, pe masura ce se dezvaluie tot mai mult comunitatii europene si internationale, indeosebi prin balcanicul procedeu al "ridicarii poalelor in cap", aduna in palmaresul aprecierilor de doi bani tot mai multe bile negre, pe care, daca vom continua sa le incasam cu aceeasi osardie, s-ar putea sa fim dislocati, in timp si spatiu, undeva dincolo de continentul negru. Dupa aprecierile cunoscute deja, pe care le-am mai amintit, cum este cea de "tara bananiera", ale unor mari oameni de afaceri americani, si cea de jungla, a unor importanti oameni politici francezi, dupa ce studiul revistei "Reader's Digest" ne scoate pe locul 34 din 35 la capitolul civilizatie, alte institutii de sondare a opiniei vin cu noi completari ale tabloului sinoptic romanesc, din pacate in aceeasi maniera. Un sondaj facut mai zilele trecute, la nivel european, ne plaseaza pe ultimul loc in Europa la capitolul "patriotism" (cei mai patrioti, ati ghicit, sunt ungurii), iar un studiu la nivel mondial, intreprins de cercetatori de la Universitatea Nationala a Aus