PNL a devenit un partid suficient siesi: este la putere, are o solida opozitie interna si chiar citiva independenti. Liberalilor le ramine sa se ajute singuri pentru a iesi din aceasta situatie alienanta. Primul pas trebuie sa-l faca Tariceanu. Inainte, inapoi, numai sa-l faca!
„Daca Tariceanu va ramine acolo (in fruntea partidului, n.m.) pina la viitoarele alegeri, PNL nu va intra in Parlament“; „... PNL se sprijina pe doi pioni: Mona Musca si Theodor Stolojan, in rest PNL nu exista“. Asertiunile de mai sus ii apartin directorului CURS, Sebastian Laza-roiu, si reflecta o stare de spirit destul de raspindita privind actualitatea si viitorul PNL.
Stolojan vesteste ca in PNL „ceasul ticaie“ si ca partidul va sari in aer. Sustinut de opozitia din partid, Valeriu Stoica pregateste o noua platforma („alternativa la actuala conducere“) care i-ar scoate pe tusa pe Tariceanu si pe coechipierii sai. De cealalta parte, Tariceanu si ai sai isi vad de treburi.
S-au invatat cu ploaia de crosee de la Cotroceni, calendarul aderarii se afla in grafic, opozitia interna e tratata cu indiferenta, iar filialele mesteca satisfacute din dumicatele guvernarii. Imaginea PNL este aceea a unui iminent decedat care, deocamdata, nu da semnele vreunei boli incurabile.
Tariceanu a creat indigestii de tot felul, pentru ca a fost tratat de Basescu si afiliatii acestuia din PNL ca pe o solutie provizorie pina la inzdravenirea pacientului Stolojan.
Liderul PNL a mai platit si pentru amicitia lui cu Dinu Patriciu, impresia cvasigenerala fiind ca Tariceanu ar fi un soi de tucalar al magnatului petrolier, servind grupuri ale caror interese socotite ditirambic ca oculte n-au fost totusi probate pina in prezent.
Cel mai puternic personaj politic - de Basescu e vorba - nu l-a crutat pe Tariceanu pentru aceasta relatie eventual suspecta
