Trebuie sa “recuperam decalajele” care ne despart de celelalte tari din UE. Astfel graita premierul Tariceanu despre decizia Guvernului de a majora deficitul bugetar al acestui an de la 0,9% la 2,5% din PIB.
Sarind peste nefericita sa exprimare (a recupera inseamna a redobandi, a recastiga ceva, si, mergand pe firul logicii propozitiei premierului, ar insemna sa se dinamiteze ce s-a mai facut intre timp astfel incat sa pastram distanta fata de statele europene), se poate spune ca, luand aceasta hotarare, actuala putere a dat prima dovada de coerenta.
A inceput cu numirea unui “tough guy” la sefia Transporturilor (un post cheie, de unde vor fi dirijate miliardele de euro pentru drumuri si nu numai), a continuat cu pregatirea “psihologica” a opiniei publice in legatura cu iminenta modificare a legii achizitiilor publice (mesajul subliminal a fost ca si firmele romanesti din celebrele grupuri de interese vor avea parte de
contracte grase; gata cu monopolul strainilor!) si a culminat cu aprobarea destul de rapida a majorarii deficitului bugetar (care va permite alocarea de fonduri suplimentare in principal pentru infrastructura rutiera, educatie si sanatate).
Ceea ce agita spiritele in aceste zile sunt influentele pe care decizia de crestere a deficitului bugetar - destul de riscanta chiar si pentru un guvern mai breaz decat cel actual - le-ar putea avea asupra echilibrului macroeconomic.
Va creste inflatia si se va adanci deficitul de cont curent? Nici lipsa de emotii pe care si-o declara ministrul Finantelor pe aceasta tema si nici increderea in prognoze, afisata de guvernatorul BNR, nu sunt suficiente pentru a ne da increderea ca nu vom asista la derapaje care vor aprinde, peste cateva luni, la Bruxelles, becul rosu in dreptul Romaniei.
E adevarat, exista si partea plina a “deficitului”: sectorul de cons
