Întâlnirile JTI (Japan Tabacco International) au devenit, de câţiva ani buni, evenimente artistice de prestigiu. De fapt, lăsând deoparte multiplele şi variatele spectacole şi festivaluri de dans contemporan, precumpănitor experimentale, cele mai importante companii de dans şi cei mai mari creatori ai dansului au putut fi văzuţi datorită acestor întâlniri. Ele au adus la Bucureşti spectacolul lui Maurice Béjart, Balet pentru viaţă, care ataca o problemă de stringentă actualitate, ravagiile bolii SIDA, şi avea între interpreţi un artist de excepţie, Gil Roman, apoi coregrafiile de un subtil rafinament ale lui Nacho Duato, interpretate de Compania National de Danza sau, în fine, ne-au prilejuit reîntâlnirea cu Culberg Ballet, prin creaţiile a doi mari coregrafi contemporani, Matz Ek şi Johan Inger.

Marele public a fost încântat şi de "întâlnirea" de acum câţiva ani cu Tango pasion, iar, de curând, pe scena Sălii Mari a Palatului, a fost entuziasmat de evoluţia unuia dintre cei mai mari dansatori de flamenco ai zilelor noastre, Joaquin Cortés.

Născut la Cordoba într-o familie de ţigani, Joaquin Cortés a început să studieze dansul la 12 ani, la Madrid, iar la 15 ani era deja angajat la Ballet Nacional de Espańa şi curând devenea solist. Treptat a devenit o stea internaţională, participând la spectacole în care apăreau şi Maya Plisetskaya sau Silvie Guilem, dansând de la Tokio la New York, făcând şi coregrafie, devenind şi artist de film, creându-şi în 1992 propria companie, fiind invitat în 1999 la ceremonia de decernare a Premiilor Oscar şi creând până astăzi spectacole flamenco, aplaudate pe toate scenele lumii.

Mi soledad (Singurătatea mea), spectacolul prezentat la Bucureşti a avut premiera în Mexic, în luna mai 2005. Ca şi în creaţiile sale anterioare, dintre care am văzut, înregistrată, Gipsy Passion, Joaquin Cortés danseaz