Omagiul lui Eugen Ionescu, rostit, într-una din zilele acestui an, de Marc Fumaroli, succesorul scriitorului de origine română, la Academia Franceză - fotoliul al 6-lea, ocupat, înaintea lui Ionescu, de Jean Paulhan. Fumaroli - vorbeam nu de mult de recenta sa carte: Diplomaţia spiritului, de la Montaigne la La Fontaine - este profesor de literatură franceză clasică la Collčge de France, Ionescu fusese şi el profesor de literatură franceză la un liceu din România anilor treizeci, perfect cunoscător şi admirator, ca şi succesorul său la Academie, al "clasicilor", tot aşa, de la Montaigne, la La Fontaine şi Moličre şi Saint-Simon. S-ar fi bucurat să ştie cine-i va rosti elogiul solemn sub cupolă şi îi va succeda pe fotoliul cu numărul 6... Cineva care va preţui cum se cuvine în opera şi în acţiunea premergătorului - "spiritul libertăţii", domnind cu a sa aură, decenii în şir, peste ocupanţii acestui al 6-lea fotoliu. Ca un făcut - cum bine se zice.

Paulhan, la direcţia Noii Reviste Franceze şi a casei Gallimard, este adevăratul descoperitor al lui Ionescu, al geniului ascuns în tânărul emigrant sărac şi necunoscut, ce şansă de nesperat pentru acesta şi ce veritabil miracol, să pună ochii pe el, încă din anii cincizeci guvernatorul republicii literelor franceze - căci asta era de fapt! - Paulhan el însuşi!. Între cel puternic şi glorios şi cel aparent slab şi umil trecea un curent, se stabilea un contact, exista o filiaţie spirituală greu de bănuit - pe care o pune în lumină Marc Fumaroli în al său academic Elogiu : "Ultimii titulari ai acestui al şaselea fotoliu, Jean Paulhan şi Eugčne Ionesco, au onorat beletristica franceză în spiritul libertăţii. Înainte de a fi primit în acest Aşezământ al Dumneavoastră, în 1963, autorul eseului "Fleurs de Tarbes" a fost timp de o jumătate de secol la direcţia revistei "La Nouvelle Revue Française", un critic cu o cur