Investitiile straine au crescut substantial in ultimii ani. Ba, prin comparatie cu perioada anilor ’90, cresterea este fulguranta. Pe baza acestei tendinte si a estimarilor ca tendinta va continua, incurajata fiind si de aproape sigura apartenenta la UE, sunt multi care prevad un viitor stralucit Romaniei. Nu ne putem decat dori un asemenea viitor. Daca insa ne sprijinim in proiectarea unui asemenea viitor doar pe tendintele din investitiile straine, s-ar putea sa ne trezim peste un timp in fata unor realitati consemnand ratarea prognozei. Este strict indoielnic ca numai sau chiar numai in principal pe baza investitiilor straine se poate construi o economie de succes, dar, dincolo de acest fapt, daca ne sprijinim intr-adevar doar pe investitiile straine, este obligatoriu ca prognoza insasi sa se bazeze pe o atenta analiza a structurii si calitatii acestora. Or, dincolo de orice excurs teoretic despre rolul investitiilor interne si respectiv externe in promovarea dezvoltarii unei tari, trebuie sa constatam ca structura si calitatea investitiilor straine in Romania invita, prin sine, la o ponderare a optimismului cu privire la capacitatea acestora de a schimba realmente actualul stadiu de economie subdezvoltata si, oricum, periferica in sistemul european si mondial. In primul rand, cresterea investitiilor straine apare fulguranta in raport cu cea din anii ’90, cand acestea erau minunate dar lipseau cu desavarsire. In ce priveste nivelul investitiilor externe pe locuitor, Romania ramane, de departe, codasa in Europa, in ciuda cresterilor din ultimul timp. In al doilea rand, o foarte mare parte din investitiile externe in 2005, an de varf in domeniu - si situatia pare sa se prelungeasca in 2006 -, sunt transferuri intracompanie, ceea ce constituie un fel de "plimba bani" prin unitatile din Romania ale firmelor multinationale care opereaza si pe piata romaneasca, avand ma