Pentru cateva zile, la inceputul acestei saptamani, Bucurestiul cultural a trait efuziunea sarbatorii spiritului liber, a magiei metaforei si a credintei in forta ei ravasitoare: intalnirea cu Evgheni Evtusenko, unul dintre cei mai mari poeti ai lumii si, in momentul de fata, cel mai mare poet contemporan.
O intalnire, am spune istorica, prilejuita de publicarea, la Editura CD PRESS, a primei antologii romanesti a celor mai frumoase poeme ale lui Evtusenko, volumul "Mierea tarzie", in traducerea lui Stefan Dimitriu. Editura amintita si Uniunea Scriitorilor din Romania au facut posibila aceasta vizita, care a lasat tuturor entuziastilor versului trait la cea mai inalta intensitate sentimentul ca poezia nu poate fi sufocata de tensiunile si intrebarile grave pe care si le pun, firesc, oamenii la acest inceput de mileniu; nu poate sucomba in fata mortii, a deziluziilor, a scandalurilor politice sau economice in care timpurile noastre abunda.
La cei 73 de ani, pe care-i va implini in 18 iulie, poetul, pentru care varsta nu conteaza, ca de altfel si premiile - "Sunt absolut indiferent la premii. Toate premiile sunt rezultatul speculatiilor" - a restabilit, in termenii intalnirii desfasurate, nu numai la Uniunea Scriitorilor, ci si la Teatrul National ("Evtusenko spectacolul poeziei") "icoana poeziei care nu piere". Pentru ca Evtusenko, elogiat de poetii si scriitorii romani - moment dupa care, a marturisit: "Am devenit tot mai trist. De ce? Pentru ca atunci cand simti ca atatia oameni au asa sperante in tine si iti exagereaza posibilitatile, pe de o parte simti mai multa putere, pe de alta parte, iti e greu. Omul niciodata nu poate raspunde tuturor sperantelor puse in el. Nu are timp"- nu are timp decat pentru poezia care nu piere.
"Cinstit sa fiu, am proiecte. Fac o antologie a zece secole de poezie rusa (...) Am lasat un roman la jumatate. Am sase ro
