Ion C. Bratianu
"Ideile lui I.C. Bratianu erau putine, dar clare. Nu a fost un doctrinar, a fost omul actiunii practice hotarate. Intr-o vreme in care in Romania totul era de facut si de construit, I.C. Bratianu a stiut sa fie un mare constructor. Daca n-ar fi fost, Bratianu ar fi trebuit inventat."
Daca regele Carol I intemeiaza o dinastie a Hohenzollernilor romani, Ion C. Bratianu o creeaza pe aceea a Bratienilor politici: alaturi de el, Dimitrie, fratele lui, Ionel, Vintila si Dinu, copiii lui, George, nepotul lui. Toti izvorasc din mosnenii din Bratieni-Arges, adica din chiar mijlocul tarii (si sa se mai spuna ca oamenii mari ai unui popor vin mai totdeauna din marginile sale geografice! ).
Se naste intr-o veche familie de mici boieri, la 2 iunie 1821. Invata in tara cu Simonide si Gheorghe Lazar. In 1835 intra in armata pamanteana care tocmai se crease. Trei ani mai tarziu, in 1841, il gasim la Paris, unde face studii politehnice si intra in contact cu emigratia romaneasca, emigratie care frecventeaza ca si el cursurile lui Michelet, Edgar Quinet si Adam Mickievicz. Este francmason cu Louis Blanc, revolutionar in Franta cu Lamartine, suflet arzator al generatiei de la 1848 cu Balcescu, Rosetti, fratii Golesti si Heliade Radulescu. Este omul actiunii si al rezistentei, in legatura si prietenie cu toti marii revolutionari ai veacului, mobilizand sperantele romanesti in exilul postpasoptist.
Un exil lung si dificil. Istoricul Gh. Bratianu scria: "Mentalitatea si pregatirea intelectuala si politica a lui Ion Bratianu? Anii tineretei si-i petrecuse in framantarile Parisului revolutionar, tot acolo isi adapostise surghiunul dupa inabusirea revolutiei muntene de la 1848, iar politia celui de-al doilea imperiu vazuse in el un agitator periculos, in legaturi stranse cu societatile secrete ale vremii...".
Republican con
