# Biserica armeneasca se intinde pe 1300 de metri patrati * Biserica a fost inclusa in lista de Patrimoniu National si Cultural al Academiei Romane * Specialistii vor ca in perspectiva imediata sa puna bazele unui centru cultural interetnic in Peninsula Infruntand canicula dezlantuita, strabat stradutele pline de ruine din partea rasariteana a orasului vechi si ma opresc in fata portii metalice a lacasului de cult situat pe faleza, deasupra portului Tomis. Descopar cu mare uimire un edificiu bine intretinut si o gradina plina cu rasaduri de flori. Gazda mea, parintele paroh Avedis Mandalian - cu care stabilisem anterior intalnirea - un barbat in putere, placut la infatisare, se dovedeste un interlocutor amabil si, chiar daca scopul vizitei mele era istoricul bisericii pe care o conducea cu pricepere si pasiune, descopar repede cunostinte si preocupari comune. Parintele paroh al Bisericii Armene a Tomisului si Dunarii de Jos, ce pastoreste cu daruire de aproape doua decenii, armenii din Dobrogea si de pe malurile Dunarii, marturiseste ca a crescut intr-un mediu incarcat de traditii religioase, atat bunicul, cat si un unchi fiind preoti. Prima biserica din lemn ridicata de armenii stabiliti in Constanta dateaza din 1740, pe locul unde astazi se afla magazinul Antoniadis. Dupa reintegrarea Dobrogei in statul roman, Primaria doneaza in 1881 comunitatii armene un teren de 1300 mp in mahalaua Cealic, la capatul strazii Tomis, azi Callatis, pentru construirea unei scoli si a unei biserici. Pe atunci, imi spune parintele, s-a pus temelia de catre ctitorul ei, Nazaret Torosian, biserica fiind tarnosita cu hramul Sfanta Maria. Vechea constructie din lemn va fi insa distrusa in 1941 de un incendiu, produs din neglijenta. Actuala biserica provine din vechea cladire a Scolii Armenesti, etajul fiind amenajat ca sala de rugaciune, iar parterul adapostind birourile si sala paro