Mai este un pic si se implinesc cei 20 de ani pe care Silviu Brucan ii estima ca termen de maturizare a democratiei in Romånia. S-au schimbat foarte multe din 1990 incoace, si oameni, si institutii, dar daca exista un bastion al comportamentului nedemocratic acesta poate fi identificat in interiorul partidelor.
Adica exact acolo de unde ar fi trebuit sa vina impulsul determinant pentru modernizarea Romåniei. Cit de mult poate costa un partid, dar si tara, ignorarea regulilor de conducere democratica se vede limpede in exemplul Partidului National Liberal.
Calin Popescu Tariceanu, presedintele PNL, a confirmat luni, in Biroul Permanent Central, ceea ce saptamina trecuta parea doar o speculatie: s-a hotarit sa lanseze public propunerea retragerii trupelor romånesti din Irak, pentru a i-o lua inainte lui Traian Basescu.
„Riscam sa iasa Basescu cu ea, fiindca se apropia termenul-limita, de 30 iunie“, ar fi spus Tariceanu, citat de mai multe ziare centrale.
La o saptamina distanta, este cit se poate de evident ca modul in care premierul si ministrul Apararii au gindit aceasta miscare politica a fost complet eronat. Au facut miscari pripite, au ignorat citeva prevederi ale legii, au ocolit dialogul cu alte tari prezente cu trupe in Irak, au supralicitat incercind sa foloseasca prematur atasatii militari pe post de portavoce in strainatate.
Mai mult, presedintele Traian Basescu nu se pregatea sa anunte un calendar al retragerii.
Cine l-a sfatuit pe premierul Tariceanu sa faca aceasta miscare? A fost consiliat cu bune intentii sau cineva l-a impins deliberat intr-o gafa monumentala? Nu i-a atras nimeni atentia ca, indiferent de posibila victorie pe care ar repurta-o in disputa cu Basescu, pierderile in plan extern, determinate de o decizie pripita, fara consultarea aliatilor, ar fi atit de mari incit ar a
