Marile romane de capa si spada cunoscute in toata lumea au fost la origine o gaselnita publicitara menita sa relanseze presa franceza aflata intr-o criza puternica, din pricina pretului ziarelor, inaccesibil omului de rand.

In epoca aparitiei genului care le-a facut celebre - romanul-foileton - un abonament la ziar costa in jur de 80 de franci, cam cat un salariu mediu al unui muncitor parizian*. Astfel, in 1836, an de referinta in istoria presei franceze, apar cotidianele Le Siecle si La Presse, al caror abonament era de 40 de franci. Cum a fost posibil ca ambele gazete sa se vanda la jumatate din pretul pietei si sa marcheze un moment de cotitura, asezand presa acelei epoci pe noi structuri?

Considerat fondatorul presei moderne in Franta, Emile de Girardin are inspiratia de a scoate bani din publicitate pentru aparitia gazetei sale (idee care mai fusese exploatata cu succes inaintea lui si de Theophraste Renaudot in a sa Gazette, prin anii 1600, prima revista de "mica publicitate" din Franta), dar de o maniera mai subtila decat in trecut. Initial asociat cu Armand Dutacq (care se separa de el la scurt timp si scoate propria revista - Le Siecle), Girardin infiinteaza La Presse, cotidian in care incepe publicarea de romane-foileton, ceea ce ii va aduce, in scurt timp, nebanuit de multi cititori.

Cunoastem cu totii ce inseamna azi romanul foileton. Denumirea nu vine asa cum se crede din faptul ca era publicat in episoade succesive, ci dintr-o terminologie jurnalistica existenta la acel moment. "Feuilleton" se numea partea de jos a paginii unui ziar, unde de regula spatiul era rezervat publicarii de literatura**. Pentru ca rolul foiletonului era de a atrage si de a fideliza publicul cititor, aceasta s-a rasfant si asupra scriiturii sale. Textele decupate pentru fiecare zi de aparitie aveau o tehnica aparte: gradatie a suspansului, lipsa introspec