- Editorial - nr. 132 / 7 Iulie, 2006 Spune romanul ca prost nu este cel care mananca sapte paini, ci acela care i le da! Numai ca tot romanul este cel care nu invata nimic din propriile patanii si uita repede cuvintele pline de intelepciune. Ca asa-i romanul. Ne vom referi, de data aceasta, la Guvernul Romaniei si la alcatuitorii lui, la toleranta si indiferenta lor inadmisibile, la lasitatea lor in anumite momente in care umilinta la care sunt supusi, din partea UDMR, UCM si a reprezentantilor asa-zisului Tinut Secuiesc, raman fara vreo minima riposta. Incat te intrebi, pe buna dreptate: oare in acest guvern nu sunt romani? Cum sa nu fie justificata o astfel de intrebare, atata timp cat, desi organele in drept ale statului roman, cu legea in mana, inghit umilinte dupa umilinte, suporta injosiri greu de acceptat? Dupa tot tambalaul de la Odorheiu Secuiesc, din 15 martie a.c., de la Ditrau (de data aceasta, fara episcopul Tökes Lászlo, dar in prezenta lui Szász Jenö, primarul Odorheiului, si a lui Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, in prezenta celor 2.000 de participanti, "multiplicati" la 10.000 dupa ochiul de vultur al lui Csapo Jozsef!), la 18 iunie, o noua provocare prin care unitatea statala a fost amenintata, iar simbolurile nationale au fost insultate, a fost trecuta, nepermis, cu vederea de cei din fruntea Guvernului de la Bucuresti. In timp ce este ceruta, pe fata, autonomia teritoriala pe criterii etnice, sub fluturarea nestingherita de nimeni a simbolurilor nationale ale Ungariei, in timp ce este dorita refacerea defunctei Regiuni Autonome Maghiare, ca stat in stat, iar Constitutia Romaniei este flagrant incalcata, guvernantii dorm somn adanc si linistit. O posibila rupere a statului roman, national, unitar si independent, nu-i tulbura catusi de putin, nu-i nelinisteste deloc. In postura de struti ai momentului, de fiecare data ei vara capul in