Devastatoare imagine de ansamblu ne-a oferit, saptamana trecuta, Calin Popescu Tariceanu asupra stilului sau de guvernare.

Decizia de retragere a trupelor romane din Irak, luata - laolalta cu apropiatii - aparent cu ocazia unei sindrofii petrecute la restaurantul Diesel din Capitala, constituie exemplul sublim pentru triumful intereselor pe termen scurt asupra oricaror minime considerente pe termen lung legate de interesele nationale in vremuri de multiple incertitudini internationale.

Decizia evidentiaza mediocritatea eforturilor depuse de Palatul Victoria in vederea pregatirii tarii pentru provocarile ce vor urma aderarii Romaniei la UE - aspect ce va fi neindoielnic exploatat la maxim de catre PSD. Se pare ca unicul imperativ liberal al prezentului este cel de a-l face sah-mat pe Basescu.

Nu mai conteaza ca pe parcursul acestui joc periculos este afectata credibilitatea unor ministri liberali cu certe merite reflectate in timp asupra imaginii intregului partid.

In timp ce prezinta explicatiile si scuzele de rigoare colegilor din NATO si UE, Mihai Razvan Ungureanu se va intreba precis ce-o fi fost in capul sau in momentul in care a hotarat, concomitent cu acceptarea portofoliului MAE, sa devina membru PNL. Nici macar in vremurile lui Radu Campeanu PNL nu a dat dovada de atata nesabuinta.

Acesta a ales, ce-i drept, sa-si franga partidul - declasat la rang de forta minora pe scena politica timp de 12 ani - de dragul mentinerii propriului control exacerbat, precum si in baza unor intelegeri avute cu PSD, dar macar motivatia manevrei sale ieftine nu a fost de ordin financiar - spre deosebire de situatia prezenta.

Pana si Campeanu va fi gandit, probabil, cat de cat in perspectiva, incercand sa anticipeze miscarile dictate de configuratia sahului politic - spre deosebire de Popescu Tariceanu.

@N