Multe dintre comentariile facute in ultimele zile pe marginea recentei ispravi a conducerii PNL pleaca de la doua premise de fond. Prima e aceea ca dezbaterea privind prezenta militara romaneasca in Irak ar fi una extrem de necesara. Ba chiar unii ii reproseaza presedintelui ca nu a initiat-o din timp. Al doilea postulat sustine ca responsabilitatile pentru declansarea circului politic de care avem parte in prezent sunt impartite intre Cotroceni si Palatul Victoria. Dar de ce ar fi atat de necesara o discutie publica despre prezenta noastra in Irak? Mai ales ca, prin forta lucrurilor, militarii romani vor fi oricum retrasi de acolo in cursul anului 2007. Sigur, putem discuta daca e bine sau nu sa sprijinim demersul Statelor Unite in materie de securitate si razboiul impotriva terorismului. Dar asta e cu totul altceva. Atunci ar trebui sa ne pronuntam pe fata in acest sens, inclusiv militand impotriva instalarii unor baze militare ale Statelor Unite in Romania, apreciind ca nu avem, ca tara, nici o amenintare externa de infruntat si deci nici nu prea avem nevoie de umbrela de securitate americana. Un influent lider liberal imi spunea zilele trecute, ca un fel de justificare pentru declansarea ultimului taraboi politic, ca numai datorita relatiilor stranse cultivate cu Washingtonul si cu Londra am ajuns sa fim nominalizati, alaturi de Polonia, in raportul lui Dick Marty privitor la prezumtivele inchisori CIA din Europa. Daca e asa inseamna insa ca initiativa acestui adevarat clovn politic, care a inventat un subiect doar din dorinta de a ajunge sub reflectoarele opiniei publice internationale, ar ajunge sa influenteze decisiv maniera in care e formulata strategia de relatii externe si de securitate a tarii, ceea ce ar trebui sa fie de-a dreptul ingrijorator. A doua prezumtie merita si ea discutata. In mod evident, responsabilitatea pentru deteriorarea relatiilor dintre