Marile ecrane româneşti n-au pierdut vremea pe cînd eram la Cluj aşa că e momentul să le trec în revistă, mai ales pentru că minimum trei bunătăţi, unele decorate şi cu premii,

şi-au făcut loc în oferta estivală, altminteri destul de toropită. Să încep cu cea mai proaspătă ofertă: Dragoste de o vară de Pawel Pawlikowski.

Digresiune: pe această cale, promit solemn că o să încerc să merg la toate vizionările de presă (care mă interesează) fără să mai trag chiulul/să greşesc ora sau locaţia, consolîndu-mă că, lasă, îl văd eu în cinematograf. Deoarece asta s-a întîmplat cu filmul cineastului polonez şi nu intenţionez să repet eroarea. Se proiecta în mall. Duminică seara. Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri şi că m-aş simţi mai în largul meu într-un - doamne fereşte - lagăr de concentrare decît într-un mall, mai avusesem experienţe neplăcute la ore de vîrf, dar nici aşa. Infernul a început cu căutarea unui loc de parcare (lipsă totală de aşa ceva) şi a continuat cu publicul. Mai ştiţi personajele acelea stereotipice din filmele de groază, chinuite de vocile pe care le aud, cu o expresie chinuită pe faţă şi mîinile lipite pe urechi? Me voila! Comentariile, "Ce, iubi, nu vezi că-s englezoaice? Păi, au faţă!" din spate plus "Ptiu, ce naşpa arată. Nu i-a zis nimeni că trebe să se spele pe dinţi?" din lateral erau mai ceva ca la meci, cu menţiunea că proveneau de la cupluri. Păi normal, vezi dragoste în titlu, deduci că e numai bun de fundal pentru giugiuleală, împănată cu nişte observaţii, că doar nu ţi-ai lăsa partenerul să piardă vreun detaliu. Acum intervine însă vestea bună pentru mine şi proastă pentru distribuitori (de fapt, nu chiar aşa proastă, că oamenii plătiseră biletul, sala nu avea multe locuri libere): în timp ce încercam să îmi gîtui furia şi să mă aclimatizez la mediu cu ajutorul unor incantaţii mental