Comertul ambulant a fost infloritor in Bucuresti pana catre 1950, cand comunistii l-au desfiintat, pe motiv ca ar fi injositor pentru cei care il practicau, obligati curand, sub acuzatia de parazitism, sa se inscrie in GAC ori sa se angajeze in fabrici. In realitate, nu suportau o activitate pe care nu o puteau controla politic.

Revenind la tema, trebuie sa remarc atat anvergura de odinioara a acestui tip de comert, cat si spectacolul pe care il oferea, surprinzator pentru un vizitator strain, mai cu seama occidental. Deseori calatorii cultivati au gustat cu nesat scenele exotice pe care le oferea la tot pasul, din belsug, acest oras. Era greu de inteles pentru ei, cum aceasta capitala europeana putea fi, in acelasi timp, oras, targ si sat, dar explicatiile pe care le dadeau nu erau nicidecum ridicole. Dimpotriva. Chiar daca astazi par - si cele mai multe sunt - depasite, este de apreciat efortul intelectual, analiza, dorinta de a afla specificul bucurestean. Eruditia romantica a cautat sa imblanzeasca realitatea si sa o explice mai mult sau mai putin stiintific. Fireste, si imortalizarea grafica se inscrie pe aceasta traiectorie.

In aceasta gravura in lemn aparuta sub semnatura lui Johannes Kraner in Allgemeine Illustrierte Zeitung pe la anul 1880, negustorul oltean si copilul care cumpara fructe sunt tratati serios, fara intentie de caricaturizare. Scena s-a petrecut probabil in fata Hanului Verde, la intersectia strazilor Selari si Smardan (Germana). Desi cladirile sunt configurate sumar, se poate observa ca au fost inaltate pe un plan inclinat, strada vizibila in spatele negustorului fiind - in opinia mea - strada Selari. Comertul ambulant a fost infloritor in Bucuresti pana catre 1950, cand comunistii l-au desfiintat, pe motiv ca ar fi injositor pentru cei care il practicau, obligati curand, sub acuzatia de parazitism, sa se inscrie in GAC