Se implinesc o suta de ani de la data cand Traian Vuia, un tanar banatean priceput la treburi ingineresti si cu talent pentru inventii, savarsea pe terenul de la Montesson, langa Paris, un act de bravura aeronautica pe care istoria tehnicii l-a consemnat ca atare. Dupa ce fratii Wright stabilisera cu aeroplanul lor din 1903 performanta primului zbor controlat, Vuia demonstreaza, la doar trei ani distanta (18 martie 1906), ca un aparat mai greu decat aerul poate sa-si ia zborul de pe propriile sale roti, aterizand in acelasi fel.
Acesta este fondul problemei, si mai putin faptul ca unii speculeaza si astazi in jurul machetei acestui stramos al aviatiei mondiale, intrebandu-se daca vedem acolo un automobil cu aripi, sau un veritabil aparat de zbor. Inventatorul sau a folosit intr-adevar o caroserie usoara, de felul celor pe care le experimenta in epoca si stramosul automobilului. Iar in varianta sa cu aripile demontate, cu care Vuia isi facea antrenamentele la sol, inainte de zborul propriu-zis, prototipul chiar seamana bine cu inventia ce avea sa deschida, prin 1909, glorioasa epoca a lui Henry Ford. Motorul este montat insa "deasupra capului", iar tractiunea o realizeaza elicea, ca la avioanele de mai tarziu. Iar deosebirea esentiala o da insasi reusita practica a inventiei: aparatul s-a desprins de sol, zburand la un metru inaltime, pe o distanta, e adevarat, modesta (insa ce putea fi altfel decat modest in conditiile de pionierat aeronautic de care vorbim aici?), si revenind cu bine pe pamant. "Automobil zburator" sau nu, el marcheaza o epoca de tatonari aviatice, cand pana si dovada ridicarii in aer prin mijloace proprii de bord constituia un obiectiv important, aproape incredibil.
Destinul a vrut ca Traian Vuia sa faca aceasta dovada. Si inca in ciuda scepticismului oficial al Parisului, in ale carui medii academice functiona de mult - verit
