(Foto: )
Primii musulmani au venit in Romania nu cu mult inaintea instalarii lui Ceausescu la carma Partidului Comunist. Mare parte dintre ei s-au stabilit, mai ales in primii ani, in Timisoara, pentru ca, ulterior, sa ajunga si la Cluj sau la Bucuresti. Primii “exploratori” musulmani ai spatiului romanesc au fost indemnati sa-si paraseasca tarile de origine din ratiuni comerciale.
Aceasta pentru ca Ceausescu a dovedit, pe tot parcursul lungului sau “mandat”, un apetit deosebit pentru relatii privilegiate cu lumea islamica, relatii care au debutat cu acorduri comerciale. La sfarsitul anilor ’60, musulmanii veneau in Romania, in marea lor majoritate, din Siria si Liban. La putin timp, dupa aproximativ cinci ani, au aparut si primii studenti din alte tari.
Initial, nu au existat acorduri in domeniul educatiei intre Romania si tari islamice, astfel ca, la inceputul anilor ’70, singurii studenti care au venit - la schimb de experienta - au fost marocanii.
A doua patrie
In Cluj-Napoca, primii studenti musulmani, originari din Palestina, au venit in anii ‘73-‘74, avand statut de refugiati. Astazi, Clujul gazduieste o comunitate destul de numeroasa, de circa 1000 de musulmani, dintre care 800 sunt studenti, majoritatea provenind din Tunisia. In proportie de 95%, musulmanii din Cluj sunt sunniti.
Toti, fara exceptie, au doar cuvinte de lauda fata de atmosfera toleranta pe care au gasit-o in Romania, desi foarte putini isi doresc sa ramana, majoritatea orientandu-se spre tari occidentale.
Au gasit in Cluj o moschee bine intretinuta, finalizata abia in 1996, un sistem de invatamant bine organizat, acces la bucataria specifica (shaorma si kebab), dar si “alcool si fete la preturi derizorii fata de tara lor natala”, dupa cum a marturisit,
