Nebunie, dezmat nelimitat pe plaiuri bihorene. Baile Felix sar in aer cu mici, cu bere, cu mustar. O noapte prin statiunea ce nu doarme niciodata inainte de miezul noptii se lasa cu amintiri eterne pentru turisti.
Plecasem din Oradea, unde, de zilele orasului, populatia se adunase sa-i asculte pe Stefan Banica jr si pe AG Weinberger. Tineret mult si galagios, rasfirat intre sinagoga si statuia lui Eminescu. Dar cum Banica nu era singurul obiectiv artistic al serii, am plecat inapoi la baza, in Baile Felix, unde turistii fierti peste zi in apele termale se pregateau sa dea in clocot cu o portie de hip-hop marca BUG Mafia. Concertul din Baile Felix era asteptat dupa miezul noptii, asa ca am tras mai intai o tura prin statiune. Acum trebuie sa va spunem ca Baile Felix nu sunt, asa cum multi cred, paradisul pensionarilor cu incheieturi reumatice. Nu, nici vorba, Baile Felix seamana bine de tot cu un Costinesti mai mic, fara obelisc (are, in schimb, nuferi) si fara plaja pe care tinerii sa se giugiuleasca sub lanternele jandarmilor. Seara, generatiile crude se plimba prin intunericul padurii, laolalta cu perechile care-si sarbatoresc deja nunta de argint sau de aur. Cei din urma, chiar daca ziua se duc la tratamente, nu pierd ocazia sa-si continue cura cu fleici, mici si cotlete basculate cu ajutorul berii.
LA DANS. Incercam sa facem o halta la terasa Lotus, unde, de la distanta, miroase a distractie retro. Terasa e aproape plina, dar ochim niste locuri strategice, langa ringul de dans pe care niste perechi de varsta mijlocie, jucand de mama focului, se simt iar adolescenti veniti in tabara scolara. Ghinion: cand tocmai voiam sa parcam, un ospatar vigilent ne atrage atentia ca "au inchis". Ne uitam cu jind la mesele la care grupurile de cheflii consuma in draci. Poate e o petrecere privata, ne zicem, sau poate e din cauza colegului nostru Marin, pe care aceias
