Mai ales vara, când o mulţime de programe de televiziune par a fi gândite şi realizate de vreo figură "anodină/de frizer cu mandolină" al lui Topârceanu, prietenul Haralampy dă într-un fel de înţelepciune... patologică. Ultima ispravă de acest fel a făcut-o zilele trecute când ne-a adunat pe toţi în sufragerie şi ni s-a adresat cu o voce aproape marţială:

-Destinse doamne şi domnii miei, recunoaştem-nu recunoaştem, fiecare dintre noi avem undeva, într-un sertăraş intim, partea noastră de sentimentalism, adică zona aceea din eul propriu care reacţionează, voit sau nu, la suferinţele semenilor.

-Ai febră ?, l-am întrebat cu îngrijorare.

Dar m-a auzit ?

-...De-aceea, a continuat el urcându-se pe un taburet, când vedem un astfel de semen la televizor şi ni se pare că în loc de cap are un deşert Gobi în miniatură, că se află, deci, într-un impas, simţim nevoia lăuntrică să-i fim alături, să-l îmbărbătăm ţinându-i pumnii (adesea cu gând să-i folosim la spargerea micului ecran - e drept), să-l facem să creadă că nu este singur, că ne este apropiat (uneori pentru a-l putea sugrumá - e drept), că se poate sprijini pe umărul nostru (pe care l-am vrea de vată)... Mami - nu mă întrerupe! (Soacră-sa deschisese gura rămânând cu fălcile înţepenite în poziţia "căscat", n.d.h.). Aşa, deci, ce spuneam? A: de exemplu: la televiziunea X, (TVR1, Pro Tv, Prima Tv, Realitatea Tv, Naţional Tv, Etno Tv sau pur şi simplu "Xn" Tv - nu contează), apare una dintre acele vietăţi care, nedându-şi seama ce i se întâmplă, e veselă şi chiar "dă În telespectatori" cu spiritualitate (v.C.Haralampy, Opere, exemplar unic, n.D.H.), zbătându-se să pară mai inteligentă decât o ajută puterile sale intelectual-native primite pe filieră divină (dar mai des diabolică)...

Ce v-am spus ?

Şi prietenul ar fi continuat dacă, dinspre teleju