Allan Bloom si lumea lui: realitati si fictiuni Allan Bloom (1930-1992) a fost unul dintre cei mai straluciti universitari americani din stiintele socio-umane nascuti în anii 1920-1930, instruiti în solidele scoli publice ale anilor 1930-1940 si formati în atmosfera studioasa si optimista de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Accesul la educatie era practic nelimitat, gratie bugetelor publice sporite si unui viguros sistem filantropic, astfel ca originea sociala a elevilor si studentilor nu prea conta. (...) Universitatile nord-americane, întarite imediat dupa instalarea lui Hitler la putere prin masivul influx de savanti si tineri studiosi evrei siliti de nazisti sa fuga din Europa, începeau sa genereze propria lor elita, daca nu integral nascuta, cel putin educata preponderent în Lumea Noua. În Lumea Noua, dar cu fata catre Europa, asa cum ramasesera si stralucitii imigranti care au ridicat dupa 1933, aproape instantaneu, universitatile de varf ale patriei lor adoptive la nivelul celor mai bune din patriile parasite cu forta. (...) Doua au fost, în esenta, traseele ideologice si politice ale primei generatii americane studentesti postbelice: a) activismul de stanga, mergand în anumite cazuri si împrejurari pana la stalinism, dar în genere focalizat pe antifascism, pacifism, justitie sociala, redistribuirea avutiei create de relansarea economiei, lupta împotriva discriminarii rasiale, temperarea a ceea ce ei divulgau ca fiind mecanismele alienante ale capitalismului; b) alegerea unor pozitii conservatoare, la randul lor organizabile în doua clase - b1) economiste, avand în centru ceea ce George Soros a numit candva "fundamentalismul pietei", iar John Gray a numit "paleoliberalism", un fel de idolatrie a mainii invizibile; si b2) culturaliste, mergand de la apologia culturii clasice, trecand prin filozofia politica elina, apoi prin cea liberala clasica europeana (