vara iar in calendar si nimeni nu mai e atent la nimic. Cred ca si baietii care asculta telefoanele mai atipesc cu capul pe tastatura, in timp ce multimi uriase de oameni se pregatesc sa se inghesuie sa faca acelasi lucru cam in aceleasi locuri. Plictiseala si toropeala ne ajuta sa redescoperim indulgenta vecina cu indiferenta.
Cui ii mai pasa daca a facut sau nu Voiculescu politie politica? Cine mai sta sa se intrebe de ce un mare producator de lactate nu prea mai foloseste denumirile traditionale si le inlocuieste discret cu termeni englezesti? Nu neg ca nu or mai fi si constiinte care vegheaza, dar e foarte posibil ca asta sa se explice prin faptul ca iau antibiotice.
Rezistenta la realitate e atat de mare incat nici daca ai anunta, ca la revolutie, ca berea e otravita si ca provoaca mancarimi de spate, urmate de puseuri alternative de calvitie si moarte clinica, tot nu s-ar sinchisi nimeni sa schimbe bautura.
E sezonul in care nimic rau nu se poate intampla sau se poate intampla, dar oricum e cam acelasi lucru. Specia umana se protejeaza admirabil ignorand absolut orice, hipnotizata de fotbal sau de miscarile lente ale valurilor si chelnerilor.
E perioada ideala in care politicienii pot spune si face cate tampenii vor, in care orice scandal, ca si minunile, dureaza trei zile, e epoca de aur a incoerentei desfatatoare.
Am auzit conversatii despre victimele caldurii, urmate fara pauza de ton de o invitatie la bere, discursuri inflacarate despre cat s-a furat in tara asta si ce nenorociti sunt astia din guvern, intrerupte profesionist de: doua sticle de vin, una mare de apa, dar sa fie reci si mai repede, ca arde baraca.
E ca intr-o carte cu personaje incredibil de previzibile, care, tot confirmandu-ti asteptarile, iti dau senzatia ca sunt inventate.
Probabil ca la scolile de lovituri
