Legenda a coborât printre noi, vineri seara. Formaţia Phoenix, iubită, hulită, adulată, dar dorită de noi toţi deopotrivă, a fost atracţia principală a primei zile a Festivalului Văii Mureşului. Vocile acestor nemuritori au făcut ca luna să răsară timid şi brazii falnici de pe coastele Călimanilor şi ale Gurghiului să foşnească uşor a neîncredere. Or fi chiar ei? Se auzea din depărtare chiar şi un mugur de fluier. Şi n-am mai avut nici o îndoială.

I-am urât atunci când au hotărât să plece spre libertate, ascunşi în boxele din care până atunci vocea lor era muzica pornită înspre noi. I-am urât pentru că ne-au furat libertatea de a ne asculta muzica. I-am iubit atunci când au revenit acasă, aceiaşi băieţi cu muzica în suflet. I-am adorat atunci când au început să cânte pentru noi, pentru generaţia trecută şi cea viitoare. Vineri seara peste 3000 de oameni au cântat alături de ei melodiile veşniciei noastre. "După ce am revenit în ţară, am avut un concert la Bucureşti şi am urcat pe scenă împietriţi de spaimă. Dar când tinerii de azi, cei care nici nu se născuseră atunci când am plecat noi din ţară, au cântat cuvânt cu cuvânt tot repertoriul nostru vechi, am fost de-a dreptul şocaţi. Nu ni se părea real. De-abia atunci am realizat ce fel de public aveam noi acasă. Le mulţumim acelor oameni, pentru că datorită muzicii pe care nu au încetat să o asculte, copiii lor ne cunosc şi ne apreciază astăzi, muzica. Este extraordinar să simţi că ceea ce ai creat cu dragoste nu dispare. Atunci, în 1968, când eram tineri studenţi şi am înfiinţat trupa, nu ne gândeam la ce va fi peste 45 de ani. Acum că aceşti ani au trecut, iar parcursul fiecăruia din noi pare ireal. Totul are un sens. Poate aşa trebuia să se întâmple", ne-a spus Nicu Covaci, liderul grupului Phoenix.

Cineva a întrebat ce caută o trupă ca Pheonix în acest peisaj al tradiţiilor populare. Nici nu a treb