Din pacate, s-a intimplat, din nou, in urma unor scandaluri. Probabil ca, o data cu inceperea concediilor, scandalurile subiectelor pentru examene vor fi date uitarii. Invatamintul este lasat in paragina si a devenit un „no man’s land“, in care se descurca fiecare cum poate.

S-au facut, in repetate rinduri, schimbari si schimbari ale schimbarilor, lipsite de coerenta si neunitare. S-a incercat, mereu, o modernizare „din mers“. Efectele previzibile ale tuturor acelor masuri au fost confuzia, nesiguranta si iritarea. Tot mai multi tineri au ales sa iasa din sistem, spre alte domenii (unii avind in buzunar bilete de avion spre Canada, Spania...).

Cei care ramin se lupta sa schimbe mentalitati, obiceiuri. Multi dintre cei in virsta si-au creat mecanisme de a se afirma, de a se impune (mecanisme bazate pe vechile metode si prejudecati), pe care le perpetueaza, dorind sa le „paseze“ nou-venitilor in breasla.

Ca tinar profesor, nu doresc sa-i acuz pe toti colegii mai batrini decit mine. Exista si oameni deosebiti, dar si acestia recunosc faptul ca sistemul este „bolnav“. M-am convins de aceasta boala in anul in care am participat, in calitate de corector, la examenele de capacitate si de bacalaureat. De atunci am refuzat sa mai particip.

N-am uitat indignarea pe care am simtit-o in timpul probei orale, la limba si literatura romana, cind colegul de comisie, om cu multa vechime, cu renume, fost si actual inspector, a scos din buzunar un petic de hirtie, pe care tocmai il primise. Era o lista cu nume ale unor elevi, fata de care trebuia sa fim mai indulgenti.

O surpriza mai mare mi-a fost „pregatita“ de corectarea lucrarilor scrise, la examenul de bacalaureat. In cladirea centrului de corectare, multi colegi, dintre cei trecuti de 40 de ani, se plimbau prin sali, in cautarea anumitor lucrari. Se uitau prin teancurile