Castelul de la Gheghie, care functioneaza de jumatate de secol ca sanatoriu TBC, este revendicat de doua randuri de mostenitori.
Cand era de-o schioapa, culegea fructe pentru cucoana boierului. Se alegea cu cate 5-10 lei, de bomboane. La Sfantul Vasile primea haine si ghetute. Pe toti copiii din sat ii innoia atunci boierul, caci Vasile, unul dintre cei doi feciori ai sai, murise de leucemie, inainte sa implineasca 20 de ani. Tot boierul Mateescu le facea brad impodobit de Craciun si le dadea carti. Scoala tot el o donase satului. "Erau oameni buni, si traia tot satul de pe urma lor", isi aminteste Floare Barburu. Femeia si-a ridicat gospodarie chiar peste drum de castel. "Era dupa al doilea razboi mondial. Mai traia numai baiatul boierului, dar statea tocmai in Prahova, de unde se tragea neamul lor. A mers barbatul meu si a cumparat de la el bucata asta de pamant", spune batrana.
PETRECERE SI VANATOARE. Castelul de la Gheghie a fost ridicat de un grof din neamul Zichy. De la el l-a cumparat boierul Mateescu. Nu statea foarte mult prin Bihor, caci avea multe afaceri la Bucuresti si in Prahova, dar cand tragea trasura la scara, era mare bucurie si cele noua saloane ale castelului se umpleau de prieteni dornici de petrecere si vanatoare.
Dar intr-o zi, baiatul boierului s-a prapadit de leucemie. N-a durat mult si a murit si nevasta lui Mateescu, iar singurul fiu care-i mai ramasese a plecat in razboi, de unde s-a intors sanatos la trup, dar cu mintile ratacite.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, castelul de la Gheghie a fost devastat, iar cea mai mare parte a bunurilor au fost furate. "N-au fost oamenii din sat. Ei il iubeau pe boier si n-ar fi indraznit sa ia nici un scaun. Rusii si-au batut joc", isi aminteste Floare Barburu.
MARTOR. Floare Barburu l-a cunoscut pe boierul Mateescu. Mai tarziu, a lucrat ca bucatareasa, la sana
