Istoria postdecembrista vulcanica a PNL, plina de ruperi si framantari, de la ULB-ul lui Bratianu la PNL-CD si la PNL-AT (Aripa Tanara) cunoaste o noua eruptie, gata sa-i reteze conul. Sau varful piramidei care, de un an si jumatate, de cand si-a prelungit printr-un soi de lovitura de palat mandatul lasat de Stolojan, este Calin Popescu Tariceanu.
Trezit din corzi dupa boxul neortodox, cam portuar, la care l-a supus Traian Basescu, adesea buimacindu-l, premierul a inceput sa riposteze in stil englezesc presedintelui, reusind de cateva ori in ultima vreme chiar sa puncteze. Mai cu seama in planul imaginii, cum a fost, fie si cu riscul controverselor privind procedura, lansarea temei retragerii din Irak, agreata de majoritatea electoratului. Ba chiar furandu-i lui Basescu pana si instrumentul adesea invocat de acesta, intoarcerea la popor, care sa fie consultat prin referendum. Prins intre ciocan si nicovala, intre impactul public si angajamentele sale strategice in raport cu Washingtonul, pe care se pregateste sa-l viziteze, Traian Basescu s-a retras, pentru moment, desigur, din prima linie a atacurilor anti-Tariceanu.
Brusc, insa, a iesit din transee gruparea Mona Musca, Theodor Stolojan, Cristian Boureanu si a celorlati liberali, care au privirea si urechea atintite mai curand catre Cotroceni decat catre sediul propriului partid si au, in consecinta, prestatii cu nimic deosebite de cele ale pedistilor. Inclusiv in privinta ofensivei contra lui Tariceanu si a, deocamdata, unei majoritati in partid care-i este fidela premierului. Cum opozantii insista ca ei raman liberali, se prefigureaza aparitia oficiala a unui PNL-aripa PD? Sau PNL-aripa Cotroceni?
