Vorbim tot mai mult de prezent, de viitor, de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana…se fac sondaje care mai de care mai exacte care ne spun cite deodorante folosim pe an, cita carne mincam, cu ce cantitate de apa ne spalam… alte sondaje ne cauta prin dulapuri hainele mai vechi sau mai noi, altele ne cauta prin dosarele scolare sa ne citeasca viitorul dupa cantitatea de intelighentie pe care ne-o pun in creieras profesorii… dar, oare, trecutul ni-l cunoastem? Daca nu ne stim trecutul cum am putea oare sa corijam anumite defecte, greseli pe care le-am facut nu de mult, sau sa ne ferim de a mai comite altele, daca nu la fel, cel putin identice... Ion Luca Caragiale ne face si astazi sa ridem-plingem, descoperind, la distanta de un secol, ca avem aceleasi naravuri, obiceiuri si chiar expresii, uneori ridicole, alteori hilare, dar perene in vorbirea si mai ales in sufletul nostru balcanic, prin excelenta... Citeam nu de mult citeva file din istoria recenta, dar niciodata povestite pina acum, scandaluri de alcov pe care nu le credeam desfasurate pe pamint romanesc, cu dudui si printese frumoase care ne-au scris istoria... Doresc astfel sa ii multumesc stimatului istoric care ne-a pus la dispozitie aceste minunate pagini din istoria noastra reala pentru ca astfel am aflat despre un Alexandru Ghica indragostit de o rusoaica focoasa, dar maritata, de un Ferdinand nefericit, insurat de familie cu englezoaica Elisabeth, devenita mai apoi regina Elisabeta a Romaniei, in ciuda dragostei sale sincere pentru o printesa de neam mare, dar spre ghinionul ei romanca, si “aiasta nu se poate” dupa cum spunea Lascar Catargiu, pentru a bloca drumul familiei rivale, a Vacarestilor, spre tronul Romaniei. Un roman se opunea casatoriei princiare care ar fi inrudit o familie (regala!) romana cu cele mai inalte case regale europene! Sa ne miram ? Da’ de unde ! Cam in aceleasi timpuri, cind Ca