Zaharie Tamba este de loc din Dumbrava, comuna Vătava, şi la cei 84 de ani ai săi are încă vigoarea unui tânăr. Nu e de mirare, pentru că spiritul său a rămas vioi datorită dragostei pentru muzica populară şi pentru portul popular. "Costumele strămoşilor, pe care ei le purtau zi de zi, noi le mai purtăm numai în zile de sărbătoare. Noi plecăm pe ailaltă lume ca mâne, da-i păcat să dispară pieptarele, cămeşile, iţarii, cizmele şi căciula din blană de oaie. Nu le putem lăsa în uitare şi simt o durere când văd că alte popoare nu au bogăţia de tradiţii pe care noi le avem şi le lăsăm să moară. Nu-i bine să le lăsăm în părăsire", ne-a spus nenea Zaharie. În carâmbul cizmei drepte avea fluierul pe care l-a scos mândru şi ni l-a arătat. Viaţa lui este legată de acest "băţ scobit" care scoate sunete incredibile, transformate de suflul şi degetele pricepute în cântece ciobăneşti: învârtite vechi, dansuri de-a lungul, rara, sârbe, învârtite. Speră şi se roagă bunului Dumnezeu să-şi coboare privirea şi pe lumea satului românesc, şi parcă pentru a-l îmbuna începe să cânte sfâşietor, o doină.

Alături de moş Zaharie este prietenul, colegul fluieraş şi consăteanul Aurel Sorlea, în vârstă de 60 de ani, unul dintre componenţii trupei de fluieraşi din comuna Vătava. Cu o experienţă de 40 de ani de cântat la acest instrument, îşi doreşte din tot sufletul să aibă cui transmite dragostea de fluier: "Am un nepot care este fotbalist, dar nu prea are înclinaţii de fluieraş", ne-a spus pe jumătate trist, pe jumătate glumeţ, Sorlea Aurel. Şi totuşi are o mare bucurie. Fiica lui cea mare, Livia Sorlea, a îmbrăţişat meseria de artist fiind azi o cunoscută şi apreciată solistă de muzică populară, membră a Ansamblului Şireagul din Târgu Mureş.

Pe drumul spre rai

Formaţia de fluieraşi din satul Dumbrava, comuna Vătava, a avut iniţial 38 de membri, "dar rând pe rând, au plecat