Lunca Bradului este cea mai veche comună de pe valea Mureşului. Atestată documentar în 1816, Lunca Bradului are la origini o legendă. Se pare că, în urmă cu sute de ani, un localnic, Ioan Jârcan, a descoperit o mină de aur brut pe Jârca (una dintre localităţile aparţinătoare de Lunca Bradului). Om destoinic, ţăranul de la munte a început exploatarea metalului preţios. Se povesteşte că un grup de hoţi ar fi încercat într-una din nopţi să fure aurul ţăranului, dar Jârcan s-a dovedit a fi mai viclean decât răufăcătorii. Le-a dat de băut hoţilor atâta vin până când aceştia au uitat de ei. Cu banii astfel salvaţi, Jârcan a ctitorit o biserică la Lunca Bradului şi alta la Brâncoveneşti.

Numele comunei Lunca Bradului provine de la existenţa unei lunci în mijlocul căreia se afla un brad falnic, la umbra căruia poposeau plutaşii vremii. Dacă la început denumirea localităţii a fost Păluţa, şi mai târziu Polăţi Lunca, plutaşii de la umbra bradului i-au dat comunei numele de Lunca.

Astăzi, deşi la Lunca Bradului folclorul este pe cale de dispariţie, comuna oferă, încă, posibilităţi de cunoaştere a bogăţiei tradiţiei ţaranilor de la munte. Evenimentele istorice şi condiţiile materiale de viaţă sunt subiectele predilecte ale creaţiilor populare, specifice fiind doinele şi cântecele bătrâneşti dar şi cele de dragoste şi dor.(A.H.)

Lunca Bradului este cea mai veche comună de pe valea Mureşului. Atestată documentar în 1816, Lunca Bradului are la origini o legendă. Se pare că, în urmă cu sute de ani, un localnic, Ioan Jârcan, a descoperit o mină de aur brut pe Jârca (una dintre localităţile aparţinătoare de Lunca Bradului). Om destoinic, ţăranul de la munte a început exploatarea metalului preţios. Se povesteşte că un grup de hoţi ar fi încercat într-una din nopţi să fure aurul ţăranului, dar Jârcan s-a dovedit a fi mai viclean decât răufăcătorii. Le-a dat de băut