Cu greu ne putem inchipui un colt de lume in care nu se fura nimic. Un colt de lume in care nimeni nu inseala pe nimeni. Un colt de lume unde preceptele morale predicate din amvon sau invatate la scoala sa nu fie raritati extreme sau, pur si simplu, vorbe goale.
Totusi, undeva in lume, poate mai exista. Nu la noi. La noi, asemenea coltisoare idilice au disparut cu totul. Hotii, mincinosii, snapanii misuna cu disperare in toate mediile sociale, in toate genurile de activitate, in toate localitatile. Exista pungasi in biserica, magistratura, armata. Exista smecheri cu patalama in industrie, in sistemul bancar, in asigurari. Nu scapi de ei in sanatate, cultura, educatie. Mediul de afaceri galgaie de lichele, nemernici si profitori. Cand auzi si vezi noutati de ultima ora din domeniul furaciunii, adesea nu mai ai nici o reactie. Ti se pare normal, in ton cu oamenii si locurile. Ceva jenant, dar inevitabil, un fel de pandemie.
Am sa insist asupra unui caz recent. Un caz cu implicatie profunda in tot ce poate insemna credibilitate romaneasca. Este vorba, daca n-ati ghicit inca, despre subiectele de bacalaureat sterpelite misterios si vandute pe doi lei la colt de strada.
Cum au putut ajunge asemenea lucruri in plina zona interlopa, e greu sau usor de imaginat. Depinde din ce parte te uiti. Tin minte ca, in primul an de facultate, aveam la un anume obiect de studiu o profesoara excesiv de severa. La vremea cand ma numaram printre studentii ei, avea aproape 60 de ani. O fiinta maruntica, patruzeci si ceva de kilograme, care nu putea sa fie influentata niciodata de nimeni si nimic in afara propriului arbitru. Acea doamna profesoara era considerata cel mai afurisit "cui" al facultatii. Nu era genul de examinator ciufut, care sa caute subiecte dificile si intrebari - incuietoare, cu care sa chinuie studentimea ajunsa la mana ei. Dimpotriva. Isi stabil
