Marko Bella, liderul UDMR, face o eroare majora cand afirma ca "Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana va insemna pentru noi sansa depasirii statului natiune, a carui descompunere a inceput".
Este adevarat ca nici pana astazi nu s-a ajuns la Bruxelles la o apreciere lucida a motivelor pentru care proiectul Constitutiei Europene a fost respins prin referendumurile din Franta si Olanda. Au existat desigur explicatii de ordin intern si in Franta si in Olanda, dar ceea ce a constituit specificul acestei consultari populare este faptul ca ea privea normele integrarii supranationale in plan politic, adica tocmai trainicia statului-national. Desi comunitatea europeana a facut progrese formidabile in domeniul integrarii economice si monetare (vezi Piata Unica si moneda comuna EURO), nu exista insa un cadru conceptual, o teorie cu privire la legitatile procesului de integrare politica supranationala.
Daca la adoptarea actelor de integrare economica si monetara a existat un fundal conceptual comun, atunci cand s-a discutat la Maastricht problema integrarii politice, s-a inregistrat o opozitie "feroce" a Marii Britanii si a altor state la mentionarea (in Art. A) a vocatiei federale a Uniunii Europene. Pana la urma s-a adoptat vechea formula a "uniunii din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei", ca obiectiv politic. Europenii nu sunt dispusi sa-si transfere loialitatea, aspiratiile si activitatile politice spre un centru de putere nou, mai larg decat statul national.
Liderii politici europeni nu au atacat pana acum in mod fatis aceasta latura sensibila a integrarii europene si nu au atacat-o pentru ca tranzitia de la statul national la federatia europeana cere o viziune extrem de cutezatoare. Ea inseamna in ultima instanta disolutia puterii nationale, un concept care nu a fost nici macar elaborat teoretic. Ce inseamna disolutia puterii nationale? In
