PNL are acum sansa unica de a deveni primul partid al tarii. Paralizat de indarjirea lui Traian Basescu, PD nu poate face altceva decat sa stea in expectativa. A pleda pentru ramanerea in Irak ar fi un gest sinucigas. PSD se complace in baltirea catastrofala de dupa Congresul din aprilie 2005. UDMR si PC sunt prea mici pentru a fi luate in seama. La finele saptamanii trecute, Partidul National Liberal a starnit media cu doua momente spectaculoase: premierul Calin Popescu Tariceanu l-a insotit pe bicicleta, o parte din drum, pe atletul Vasile Stoica, plecat pana in Spania pe scaun cu rotile.
Delegatia Permanenta a adoptat o rezolutie in chestiunea retragerii militarilor nostri din Irak.
Documentul angajeaza intregul partid intr-o campanie nationala de informare a populatiei si una de strangere de semnaturi.
Primul moment e nazbatie.
Pe Calin Popescu Tariceanu nu-l prind astfel de giumbuslucarii. Impuse pe scena noastra publica de Traian Basescu, spectacolele gratuite, facand deliciul fatucelor din presa, saracute la fusta si la minte, incep sa-si piarda din impact chiar si in cazul politicienilor care trec in ochii opiniei publice drept circari. Cu atat mai mult romanii n-au gustat darea in stamba a premierului, cu cat acesta s-a afirmat in ansamblul politicii autohtone de telenovela ca un politician serios, prea ocupat cu administrarea tarii pentru a-si ingadui ragazuri de spectacol gratuit.
Cel de-al doilea moment e insa o lovitura politica serioasa. Poate cea mai serioasa, cea mai temeinica lovitura data de PNL de la alegeri incoace, daca scoatem din calcul decizia de a nu provoca alegeri anticipate.
S-a spus si s-a scris ca initiativa liberala a fost un sah dat lui Traian Basescu.
Intr-adevar, ea l-a tintit si l-a lovit zdravan pe presedinte.
Am gresi insa limitand-o doar la razboiul dintre Palate. Initiativa e,