"Ma consider un nomad al secolului 21."
Cizme cu botul lung si ascutit, intors in sus, jeansi lalai si zdrentuiti, tricou alb, simplu, parul negru ca smoala, prins intr-o coada la spate, si o pereche de ochelari de soare uriasi, cu rama alba, prin care nu i se ghiceau defel ochii. Asa a aparut cel mai faimos dansator de flamenco din lume, la intalnirea cu ziaristii romani, petrecuta inaintea spectacolului, intr-un salon cochet al hotelului "Hilton". Se parea ca vedeta spaniola se va comporta precum un matador plictisit de atatea aplauze, va da cateva raspunsuri scurte din varful buzelor, va face cateva gesturi largi cu mainile prin aer si-si va feri tot timpul privirea. Dar, ciudat lucru: de cum s-a asezat pe canapea, fara sa-i pese de blitz-urile fotografilor, Joaquin Cortez si-a dat ochelarii jos si nimic nu a fost asa cum parea. Starul adulat pe toate meridianele a glumit tot timpul, dar nu acele glume facute cu un aer superior, ci pur si simplu glume simple, ca intre prieteni. Si-a ingropat fata in palme, a dat explicatii in timp ce degetele i se jucau cu zdrentele jeansilor, si a aratat ce inseamna un mare artist care, in ciuda faimei si bogatiei (este milionar in dolari), stie de unde a plecat si ce are de transmis mai departe.
Joaquin Cortez are 37 de ani, dar zambetul sau sincer si licarul din ochi il recomanda ca un om cu cel putin zece ani mai tanar. Poate ca spiritul sau liber, ce pare mereu pus pe joaca, l-a ajutat sa aiba tenacitatea de a deveni, la 16-17 ani, prim solist al Baletului National din Madrid, curajul de a pleca si de a-si intemeia, cativa ani mai tarziu, propria companie de dans, de a deveni un artist inovator, ce rupe bariere. Cum a obtinut primul contract? Incantat de prestatia sa ca invitat al unor nume uriase ale dansului mondial, precum Maya Plisetskaya, Silvie Guillen, directorul teatrului parizian "Champs-Elysee", l-a
