Puterea unei femei nu poate fi cântarita in forta muschilor. La numai 50 de kilograme, Victoria Badicescu urneste, de-o viata, munti de fier… Are 1,56 m, 50 de kilograme si 48 de ani. „Batrâna“, zice zâmbind cu inteles, apucând cu degetele delicate maneta. Trage, apasa niste butoane si tonele de fier din spatele ei se pun in miscare. Pe scaunul din cabina, femeia pare un copil. Micuta, plapânda, pare greu de crezut ca e in stare sa „poarte“ zilnic pe umerii firavi mii de kilograme. Pentru Victoria Badicescu insa, povara este aproape o jucarie. Nimic nu-i face mai multa placere decât sa fie vatmanita pe tramvaiele Craiovei. „De 23 de ani numai asta fac. Si-mi place la nebunie! Nu este o meserie usoara, poate chiar nepotrivita pentru o femeie, dar eu ma topesc dupa ea! Nu m-as vedea nicicând facând altceva, nici peste zece, douazeci de ani!“. Ireprosabila fara nici un efort A venit in Craiova acum 18 ani, la numai un an dupa ce s-a pus in functiune tramvaiul. I s-a dat in primire „biroul“ si de atunci nu a mai renuntat la el. Ierni inzapezite, veri caniculare, le-a strabatut pe toate, an de an, cu sufletul tânar si voios. „Nu stiu câte alte femei ar rezista. Trebuie sa recunosc asta. Programul este destul de aspru pentru multe: vara ma trezesc la patru fara zece, iarna la trei si jumatate. Astazi, de exemplu, am inceput la cinci, am avut o pauza de la opt la unu si termin pe la cinci - sase dupa-amiaza. Desigur, turele se schimba. Mai sunt apoi sâmbetele si duminicile… Iar de la program nu ai cum sa te abati in aceasta meserie: trebuie sa fii punctual, la secunda. Calatorii nu asteapta, serviciile noastre trebuie sa fie impecabile. Nu conteaza daca ma simt rau, daca ma doare capul sau am vreo indispozitie. Obligatia mea este sa fiu ireprosabila. Iar pentru mine - nu ma laud - nu este deloc un efort: chiar asa este firea mea!“. „Nu plec decât la pensie!“ Dintotdeauna Vi