Dupa ce a atins la sfarsitul lui aprilie un minim al acestui an de 3,4578 lei, raportul euro/leu a devenit tot mai volatil, fluctuatiile saptamanale avand valori din ce in ce mai mari.
Aceasta evolutie este consecinta mai multor factori. In primul rand este vorba de jocul pe care il fac fondurile speculative sau „hedge" fondurile pe pietele financiare internationale, implicit pe cele emergente. Odata cu scumpirea creditelor din SUA sau euro-zona, interesul s-a plasat catre cumpararea de monede care ofera randamente mai mari si mai sigure.
In acelasi timp marile burse de valori au inceput sa inregistreze pierderi, ele rasfrangandu-se si asupra pietelor mai mici, cum este cea romaneasca, actiunile atingand minime istorice, iar fondurile speculative sau de investitii retragandu-si cel putin profiturile. In acelasi timp distanta pe care o tine BNR fata de piata valutara, cursul leului mentinandu-se ca o importanta arma anti-inflatie si cresterea dobanzii de politica monetara, pana la 8,75%, la finele lui iunie, au reprezentat motive importante de apreciere, dar si de depreciere.
Acesti factori, la care se adauga adancirea deficitului comercial, au reprezentat factori care au facut ca in iunie cursul euro sa fluctueze intre 3,5134 si 3,6382 lei. Oscilatiile se vor mentine si in urmatoarele luni, prima saptamana din iulie fiind un exemplu, cotatiile din piata inregistrand un minim de 3,5450 - 3,55 lei si un maxim de 3,61 - 3,6150 lei.
In aceasta situatie, BNR atragea atentia, la jumatatea saptamanii, intr-un raport referitor la stabilitatea financiara ca, in ciuda politicii sale de a steriliza lichiditatile din piata in ritm sustinut, excesul ridicandu-se la valori zilnice cuprinse intre 6 si 10 miliarde euro, pot apare „intrari masive de capital si preturi supraevaluate pe pietele financiare, expunand economia riscului schimbarii sentimentului in
