In urma cu doi ani, v-am adresat o scrisoare pe care, in cel mai scurt timp posibil, mi-ati publicat-o la rubrica "Scrisoarea saptamanii", sub titlul "Moartea fiului nostru ne-a aruncat intr-o disperare din care nu mai putem iesi" (F. As nr. 607).
In urma cu doi ani, v-am adresat o scrisoare pe care, in cel mai scurt timp posibil, mi-ati publicat-o la rubrica "Scrisoarea saptamanii", sub titlul "Moartea fiului nostru ne-a aruncat intr-o disperare din care nu mai putem iesi" (F. As nr. 607). Pentru mine personal, gestul acesta a insemnat schimbarea vietii. In cele mai cumplite clipe de suferinta si deznadejde, mi-ati fost alaturi si mi-ati deschis orizontul, ajutandu-ma sa cunosc oamenii altfel decat credeam ca sunt. Atunci cand mi se inchisesera toate usile, singura usita ramasa deschisa ati fost dvs. Doamne, cat mi-ati schimbat viata, atat mie, cat si familiei mele. Cat de bine am inceput sa ma apropii de Dumnezeui Atunci, dragi prieteni, prin scrisoarea aceea, m-ati pus in legatura cu sute de persoane din toata lumea, care s-au grabit sa-mi sara in ajutor. Atunci am inteles ca nu saracia materiala este cea mai grea, ci saracia spirituala. Atunci am inteles ca-mi lipseau foarte mult prietenii - pe care, multumita voua, acum ii am peste tot. Prieteni dragi, sa stiti ca in ziua in care Dumnezeu v-a luminat sa-mi publicati scrisoarea, in casa si viata mea s-a intamplat ceva special, un semn, o minune foarte importanta pentru mine. Foarte mare. M-am trezit de dimineata cu gandul sa cumpar revista cea draga, "Formula As". Aici, in oraselul nostru, soseste posta la ora 9.30 dimineata. Era ora 8.00 si eu nu aveam 10.000 lei sa ma duc s-o cumpar. Asteptam sa aud un zgomot cat de mic din perete la vecina mea, ca sa pot sa merg sa-i cer niste bani. Dar... a sunat telefonul. Cineva din Bucuresti citise deja revista si pagina cu scrisoarea mea si dorea sa ma incuraj
