- Diverse - nr. 133 / 10 Iulie, 2006 Chiar daca, printr-o comparatie, se vor gasi unii sa considere ca demersul de fata se potriveste ca nuca in perete, el merita, totusi, facut. Dincolo de uimirea unora, starnita de intrebarea: ce au comun fotbalul si poezia, intr-o vreme in care la moda sunt politicienii, manelistii, parvenitii si miliardarii in euro, iviti peste noapte, se afla acel ceva inefabil, ceva situat dincolo de granita doar aparent rigida dintre sport si cultura. Daca marele fotbalist francez _ Zidane, vicleanul lup de mare, considerat, in acest moment, cel mai bun fotbalist din lume, nu s-a lasat calcat de povara anilor, iar magia lui din teren, demna de maiestria unui Iosefini, l-a inaltat la denumirea de "genial", te intrebi: de ce Evgheni Evtusenko, marele poet rus, prezent in Romania, in zilele de 3-5 iulie, cu ocazia prezentarii in limba romana a antologiei de poezie "Mierea tarzie", nu ar putea fi numit, si el, Jenea _ genialul? Zidane croseteaza, cu fantezia debordanta a celui de Domnul daruit, "metafore" pe gazonul verde. Evtusenko, cel cu coroana de trandafiri si de crini, toarna in potirul cuvantului ales versul nemuritor. Cu poezia lui, pe care o numeste "arma care invie" - despre care scriam mai zilele trecute _, Evtusenko ne incanta. Cu talentul lui de prestidigitator, Zidane fascineaza pe adeptii unei arte a spectacolului fotbalistic. Candva se va povesti: "A fost odata…" A fost un mare poet… A fost si un mare artist al gazonului… Acolo, pe muntele metaforelor, este loc, deopotriva, si pentru un artist desavarsit, care face legea in imperiul sportului-rege, si pentru poetul ajuns la anii la care poate spune acum: "Cu cat suntem mai varstnici, cu atat mai sinceri suntem", deplin indreptatit, la cei 73 de ani, sa fie pe tron de cuvinte slefuite, avand in stanga si la dreapta cele doua capodopere: poemele "Doua orase" si "Monologul puiului de