La Festivalul “Redescoperă Valea Mureşului” nu putea lipsi familia Vlaicu. Ciobani din tată în fiu, aceştia au venit la Răstoliţa pentru a vinde caşul de oaie, făcut după o reţetă veche de mai bine de o sută de ani. Vânzare nu prea au făcut, însă nici unul din cei care au vizitat mica stână amenajată pe platforma Festivalului nu au putut refuza să guste o bucată de caş sau de urdă.

Familia Vlaicu se ocupă de oierit de când se ştie. Pavel Vlaicu are propria lui stână din anul 1949. Îşi aduce aminte că era doar de-o şchioapă când a început să dea oile în strungă, pe dealurile din Deda. "În tinereţe am lucrat la alţi ciobani până să am stâna mea. Dormeam pe pământ, cu o piele de miel sub cap şi acoperit cu şuba. Odată am dormit cu un şarpe sub pielea de miel", îşi aminteşte ciobanul. Nevasta lui, Alexandrina, lucrează la stână de când "s-au luat, de 42 de ani". Ea este cea care face caşul, urda şi jântuiala. "Ma ajută nora şi băiatul. E greu, că s-au schimbat multe în ultimii ani, daţ nu avem ce face. Cu asta ne ocupăm de-o viaţă", spune Alexandrina.

Pavel Vlaicu are o stână pe munte, la Pietriş, comuna Deda. Spună că stâna e departe, iar curentul electric nu poate fi tras până acolo. Are 550 de oi, din care 400 de oi cu lapte.

Fiul acestuia Lăurean, în vârstă de 41 de ani, se ocupă de oi "de când m-o făcut mama, asta am lucrat". Din păcate, în ultimii ani au fost probleme mari şi cred că vor urma altele şi mai grave. Primăvara avem peste 100 de miei şi nu avem cui să-i vindem pentru că nu este piaţă de desfacere, iar abatoarele cumpără kilogramul de carne foarte ieftin, iar munca noastră nu este plătită la adevărata valoare", a precizat ciobanul. Acesta a adăugat că această situaţie este similară şi când vine vorba de lână. "Preţul pe kilogram este de maxim 20.000, iar la 500 de oi, dacă angajăm un om la tuns, nu scoatem nici măcar banii ca să-l