La mijlocul verii, dupa spectaculoasele batai cu flori in Parlament alesii nostri vad cu mirare cum fala Romaniei piere ba la un capat, ba la altul de tara si ei abia acum se dumiresc de consecinte. Un exemplu proaspat ne-a aratat premierul, angoasat parca din senin ca nu mai vin turisti in Delta. Si intr-un populist indemn Hai in Delta! a luat-o pe urmele ministrului sau care, ne amintim bine, dupa repetate sperieturi televizate despre aviara si dupa distrugerea tuturor orataniilor de prin ograzile oamenilor ni s-a aratat infulecand copane de pui fripti la o conferinta televizata. Indemnul lui era: mancati, bucurati-va ca nu a fost decat o sperietura nationala! De data aceasta, camerele de luat vederi au migrat de pe litoralul gol, intelenit in gunoaie, cu monstri ascunsi in adancuri, cu imagini selenare, nu departe, in delta, unde, de asemenea, nu se mai vede picior de turist, unde viata a stagnat intr-o dulce, lunga asteptare. Si au fost formulate si cauzele imobilismului turistic: ciolaniada precedenta care a dus la distrugerea a tot ce aveam mai bun si peren. In plus, vreo cativa politicieni mai putin cunoscatori prin hatisurile miraculosului paradis al lumii, cum fusese numita candva aceasta Mesopotamie romaneasca, sa fi dorit sa petreaca o scurta vacanta, intr-un suprem sacrificiu, si pe meleaguri mioritice, si iata au tras semnalul - vai, saraca delta noastra! Evident, randurile de fata, ingrosate si dintr-un sens si din altul se doresc doar un apel la ratiune. Prea multi nu vad nici ca viata nu este selenara la mare, nici anaeroba in delta. Cate posturi de televiziune si cate ziare mai promoveaza astazi frumusetile deltei, bunaoara, performantele ei, sau cum sa invatam sa respectam si sa protejam natura? Cati romani stiu astazi ca Delta Dunarii este unica delta din lume declarata Rezervatia Biosferei, ca aici se mai gasesc specii unice precum ar fi pelicanul