Guvernul a anuntat recent majorarea cheltuielilor publice cu peste 2 miliarde de euro. Premierul Tariceanu a justificat cresterea deficitului bugetar prin necesitatea demararii unui program amplu de investitii, de care tara noastra are neaparata nevoie. Intentiile guvernantilor sunt laudabile. Numai ca, asa cum ne-a obisnuit intr-un an si jumatate de guvernare, premierul Tariceanu una zice si alta face. Mai mult de jumatate din fondurile publice suplimentare sunt alocate pentru salarii, despagubiri sau subventii.

Banca Nationala a fost pusa, si de aceasta data, in fata faptului implinit. Rezultatul deciziei guvernamentale va fi cresterea accelerata a cererii agregate, acompaniata de o majorare iminenta a inflatiei. Din pacate, lipsa de comunicare dintre cele doua institutii responsabile de politica fiscal-monetara a Romaniei a devenit o constanta a realitatii economice. Ne-am obisnuit ca politicile guvernamentale sa fie indreptate, in primul rand, impotriva cetatenilor si a companiilor autohtone. A surprins insa atitudinea oscilanta a Bancii Nationale, care a pendulat intre critica politicilor bugetare ale Guvernului si sustinerea masurilor inflationiste promovate de Executivul Tariceanu.

Inca din 2005, Guvernul Tariceanu a contribuit la acutizarea inflatiei, subminand in mod constant eforturile pe care Banca Nationala le-a depus pentru continuarea procesului de dezinflatie.

Hotararea BNR de a majora dobanda de politica monetara cu 0,25%, pana la 8,75%, si de a creste rezervele minime obligatorii pana la 20%, a starnit criticile vehemente ale mediului economic. Banca Nationala loveste astfel in sistemul de creditare, sursa de finantare care alimenteaza astazi economia romaneasca. Banii bancilor vor fi mai scumpi. Producatorii vor fi obligati sa mareasca preturile, iar marfurile se vor scumpi. Dobanzile la credite vor creste, iar Romania se va tr