VORBE DE DUH Sa vorbim despre fotbal, despre politica, despre economie, despre vreme? Despre ce sa vorbim?
Romanul se pricepe la toate, mai ales cand vine vorba despre sfaturi, impresii, pareri. Intrebati pe oricine de pe strada despre politica si fotbal si o sa vedeti ca toata lumea are cate ceva de spus. Parcul Cismigiu musteste de antrenori, analisti politici si chiar potentiali conducatori de tara. La o tabla, la un sah, la un sprit, cei mai multi romani se pricep la toate, gasesc solutii si lanseaza critici acide. Acest lucru n-ar fii neaparat deunator daca si-ar gasi o finalitate, daca ar provoca anumite schimbari in bine. Insa aceste lucruri nu se intampla niciodata.
ORIGINI. Daca in Grecia Antica oratoria era o arta, stapanita de cei care aveau o pregatire solida, si avea ca si consecinte cultivarea spiritului civic si nu numai, astazi, cei care tin discursuri sunt in mare parte simpli vorbitori care au uitat sa faca diferenta intre datul cu parerea si judecata de valoare. Daca in Anglia exista locuri ce apartin spatiului public, destinate special pentru cei care vor sa-si exprime opinia in fata maselor (vezi Hyde Park-Speakerâs Corner), in care vorbitorul isi asuma raspunderea pentru opiniile sale, romanul vorbeste mai mult pe la colturi, ferindu-se de eventualele fluieraturi. Nevoia romanului de a se intalni cu altii pentru a dezbate si a discuta nu este un obicei aparut de ieri, de azi. Un bun exemplu il constituie pasajul din "Morometii" lui Marin Preda, in care personajele autorului se intalneau in celebra Poiana a lui Iocan. Aceasta poiana a luat in ziua de astazi multe forme, ea poate fi un colt de bloc, un bar, un parc si chiar un talk-show cu asa-zisi specialisti. Vorba lunga nu duce intotdeauna la saracia omului, ea are rolul de a da nastere simtului civic, chiar daca acest simt la noi are o forma rudimentara.
Cat de mult
