Propunerea retragerii trupelor romane din Irak, lansata pe neasteptate de premierul liberal, d-l C. Popescu-Tariceanu, alaturi de ministrul Apararii, d-l Atanasiu, a fost - la origine - un nou episod al "razboiului dintre palate" (Cotroceni si Victoria).
Singura noutate in acest conflict cronicizat a fost faptul ca initiativa a apartinut premierului si echipei sale. Am scris deliberat "echipa premierului" pentru ca propunerea nu a apartinut Pnl-ului, nu a fost dezbatuta in organizatiile sale inainte de a fi facuta publica, nu a fost - nici macar -pe ordinea de zi a cabinetului condus de d-l Tariceanu. Abia dupa ce a constatat ca prezumtiva "lovitura de maestru" a provocat reactii adverse pe multiple planuri si in diverse cercuri politice sau mediatice, d-l prim-ministru a dat-o la intors, plasand-o in contul Pnl-ului, care - din reflex - s-a solidarizat cu el. Si formula "din reflex" a fost deliberata pentru ca, dupa asezarea apelor, multi lideri liberali au inceput sa se intrebe cat de serioasa si coerenta este conducerea partidului, in ce masura va rezista acesta noului soc provocat de propriii sai oameni. De la distanta, "bomba" lansata de d-l Tariceanu pare, tot mai mult, drept rezultatul unui "complot al naivilor" - ca sa nu spunem altfel -, cu un rezultat catastrofal pentru cel (cei) ce a plasat-o. Daca nu se axa pe o problema complicata, implicand angajamentele internationale ale tarii, linia ei de politica externa in preajma aderarii la Ue, chestiunea ar fi fost inregistrata drept un moment, aproape comic, al conflictului Cotroceni - Victoria.
Intr-adevar, de la instalarea, ca urmare a interventiei presedintelui Basescu, a noii administratii, intre cele doua personaje centrale (seful statului si primul ministru) au aparut nenumarate ciondaneli pe diverse probleme. Cea mai importanta a fost propunerea prezidentiala de organizare a alegerilor a
