Numită popular şi molotru galben, sulfina este o plantă erbacee anuală sau perenă, care poate fi întâlnită în flora spontană, vegetând de la câmpie până la înălţimi maxime de 1400 metri, chiar şi pe soluri aride sau pietrioase. Este considerată a fi o plantă "femeiască", fiind folosită în tratarea unor boli de inimă dar şi ale sferei genitale feminine. Este un sedativ lejer, soporific, antispasmodic, emolient şi expectorant, carminativ, stimulent al regenerării celulei hepatice, ameliorează circulaţia în special cea venoasă, diuretic şi antiseptic renal, antihipertensiv. Conform ultimelor cercetări medicale se crede că sulfina ar fi bună şi în tratarea cancerului.
În scop terapeutic, de la sulfină se folosesc doar florile şi vârfurile tulpinilor, recoltate în perioada înfloririi, în lunile august şi septembrie. Este recomandată uscarea lentă, la umbră.
Proprietăţi: Ceaiul de sulfină este un bun emolient, expectorant, antispasmodic, antiseptic, antibacterian, insecticid, astringent, cicatrizant şi anestezic. Este calmant, sedativ, diuretic şi antiinflamator gingival. Se foloseşte în boli ale aparatului respirator tuse, guturai, bronşita, astm bronsic, boli de stomac, tulburări gastro-intestinale, crampe, colici intestinali, vomă, viermi intestinali, hemoroizi, boli de ficat, icter şi hepatită cronică, în afecţiuni renale şi genitale, leucoree, metrite, menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, cistite, retenţie urinară, dureri uterine. Deasemenea în tratarea afectiunilor cardiovasculare, în reglarea tensiunii arteriale, ateroscleroză, dilatarea vaselor periferice, în creşterea permeabilităţii vaselor, în caz de varice, flebite, tromboze. Ajută şi în ameliorarea bolilor de ochi, conjunctivită, blefarită, umflarea pleoapelor, în afecţiunile bucale ca abcese dentare, afte, gingivite, faringite, în boli de piele de la furuncule la răni purulente. Sulfina