de notare de la 1 la 10, unde 10 este cea mai mare notă, cu menţiunea că absenţa oricărui fel de performanţă, oricărui fel de reacţie se sancţionează cu NV - "nav vertejuma" - "nicio de notare de la 1 la 10, unde 10 este cea mai mare notă, cu menţiunea că absenţa oricărui fel de performanţă, oricărui fel de reacţie se sancţionează cu NV - "nav vertejuma" - "nicio notă". În Polonia, există diferenţe clare între învăţământul preuniversitar şi cel superior. În primul caz, se dau note de la 1 la 6, unde 1 e nota minimă, care nu asigură trecerea, iar 6 - nota excelentă, pentru o performanţă peste aşteptări. În cazul universităţilor poloneze, se foloseşte un sistem cu patru note (cu variaţii): 2.0 (notă care nu permite promovarea), 3.0 (notă de trecere), 3.5, 4.0, 4.5, 5.0 (foarte bine, maximul posibil). În Cehia şi Slovacia, şcolile primare şi secundare folosesc o scară de notare de la 1 la 5, 1 fiind cea mai mare notă şi 5, cea mai mică. În cataloage se trec numai numerele întregi, dar, în urma evaluărilor scrise ori orale, elevii pot să primească notele însoţite de o serie de semne distinctive: 3+ e mai bine decât 3, 2- e puţin mai rău decât 2, 1-2 sau 1/2 semnifică o notă undeva, la mijloc, iar 1+ răsplăteşte o performanţă excepţională. Pe de altă parte însă, universităţile utilizează un sistem de evaluare cu patru note (1 - maximul, 4 - nota care nu asigură trecerea) sau o versiune extinsă, cu şase note: 1 sau A, 1.5 sau B, 2 sau C, 2.5 sau D, 3 sau E, 4 sau F (de la Fail). În Italia, sistemul de notare diferă de la un ciclu la altul. În şcoala primară, se dau note de la 1 la 5: 1 - non sufficiente, 2 - sufficiente, 3 - buono, 4 - distinto, 5 - ottimo. În liceu, se dau note de la 1 la 10, 6 reprezentând nota minimă de trecere, iar 8, o notă foarte bună. În Indonezia, sistemul de notare este similar celui românesc, cu o serie de mici diferenţe, cât priveşte notele de t