Ar fi interesant de aflat cât la sută din populaţia ţării are cazier judiciar, câţi români fac zilnic primul gest înspre "obţinerea" lui, câţi cerşetori, câţi corupţi, câţi bolnavi psihic, câte lepre sunt printre noi.

De la gesturile de patriotism revanşate de altă dată, de la înălţimea mândriei de a fi român, am ajuns să aplecăm capul şi să ne ascundem, ruşinaţi că nu ne pot înghiţi definitiv umbrele, ori de câte ori vorbim sau se vorbeşte despre România. De când ne naştem, până murim purtăm pecetea care spune "român = ţigan, hoţ, criminal". Şi alte asemenea. Şi asta ni se trage cred din totdeauna, deşi, doar în ultimii ani am început să conştientizăm asta. Cum altfel se explică faptul că, deşi în toată istoria noastră i-am bătut pe turci de i-am zăpăcit, tot noi am plătit biruri Porţii.

În zilele din urmă, despre România pare să fi auzit tot mai multă lume. Chiar şi prinţul Philip a aflat despre noi şi nu îl condamn pentru remarca pe care a făcut-o referitor la orfelinate şi copiii care le umplu. Are dreptate, ce să ne mai ascundem. Acasă la noi ne înşelăm, ne furăm, ne ucidem şi ne dăm în judecată pentru că cineva a călcat pe pământul altcuiva. Asta în timp ce un criminal care a împlântat peste 100 de alice în capul cuiva, va scăpa necondamnat. Punem pariu? Iar acum, în plină epocă teroristă, după ce Zizou a ajuns personaj "de trăznit" pe internet, lumea a făcut cunoştinţă cu un nou român, cu Nicolas Bartha, "transilvăneanul" care a aruncat în aer clădirea cu trei etaje din Manhattan, conform românescului "după mine, potopul".

Să nu ne mai mirăm aşadar de felul în care ne privesc străinii. Un deştept se întreba oare ce îi ţine departe pe străini de frumuseţile de la noi. Răspunsul corect e că străinilor le e frică de noi. Şi iarăşi nu îi condamn, pentru că au dreptate şi îi înţeleg. Şi nu pot să nu mă întreb, cât de sănătoşi trebuie să fim p