Literatura memoralistica din inchisori tine sa intreaca astazi, ca interes general din partea cititorilor, creatia literara propriu-zisa. Este firesc sa fie asa, deoarece, se stie, asupra acestui subiect era impusa o tacere deplina in timpul comunismului, stapanita prin frica indusa de organele represive ale partidului. De aici a aparut si interesul general al populatiei pentru astfel de carti sau reviste (vezi "Memoria" sau volumele de Istorie Orala, editate la Cluj-Napoca). Oamenii vor sa afle ce s-a intamplat cu cei disparuti, deseori fara urma, dupa zidurile inchisorilor de exterminare sau a temnitelor de ancheta dura. O astfel de carte, scrisa sublim, este si cea aparuta la Editura "Ex Ponto" din Constanta, semnata de Alexandru Mihalcea, intitulata "Uranus-Gherla, via Salcia", sugerand din titlu traseul Golgotei lui. Sa spunem pentru inceput ca Al. Mihalcea este fiu de invatator, ca in 1953 a intrat la Facultatea de Ziaristica a Universitatii din Bucuresti, abandonata in anul II "de scarba de cursurile de marxism-leninism-stalinism" (...) - cum declara el pe coperta finala a volumului - trece la o scoala militara, dar si pe aceasta o abandoneaza cand i se propune sa devina informator al C.I.-ului armatei comuniste. Dupa care este arestat si condamnat pentru "uneltire impotriva statului", trecand prin inchisorile amintite intre anii 1959-1963. Dupa Revolutie, Mihalcea a devenit corespondentul "Romaniei Libere" la Constanta, iar de la pensionare este colaborator frecvent al suplimentului ziarului nostru "Aldine". Revenind la volumul lui (328 p.) trebuie sa spunem, fara exagerare, ca se citeste pe nerasuflate. Mihalcea reface cu talent atmosfera intunecata a unei bune etape din epoca postbelica, traita cu ochii larg deschisi ai copilului avid de cunoastere, apoi a adolescentului care incepe sa descifreze lumea si dincolo de aparente, ca in cele din urma sa devi