Imensul scandal generat de scurgerile de informatii sau gafele ai caror actori principali au fost angajatii Ministerului Educatiei nu fac decat sa confirme suspiciunile care planeaza de multa vreme asupra corectitudinii si relevantei sistemului de examinare din invatamantul nostru preuniversitar. Un sistem prost conceput, defectuos organizat si catastrofal pus in practica. Miza examenului de Bacalaureat a crescut exponential odata cu raspandirea si practic generalizarea admiterii in facultati pe baza de "dosar", fapt care a distorsionat, in buna traditie romaneasca, esenta intregului proces. Nu ca inainte lucrurile s-ar fi desfasurat mai bine si mai corect, pentru ca in anii comunismului, BAC-ul s-a demonetizat total, ajungand o simpla formalitate. Dar atunci notele contau putin sau chiar deloc, doar diploma in sine avea valoare. La Timisoara exista, insa, un termen de comparatie in ceea ce priveste relevanta examenului cu pricina. Liceul "Lenau" scolarizeaza elevi romani dupa programa si exigentele sistemului educational german si, evident, organizeaza si BAC-ul dupa acelasi tipic. Probele scrise se sustin pe baza subiectelor concepute de comisiile abilitate ale statului german, iar corectarea lucrarilor se face tot in tara lui Goethe. Iar rezultatele ar trebui sa-i puna pe ganduri pe "strategii" educatiei dambovitene. Pe langa faptul ca dintre cei admisi in clasa a IX-a, in medie, doar doua treimi dintre elevi ajung sa si promoveze clasa a XII-a, notele la BAC sunt mult mai mici decat cele ale colegilor lor din liceele "normale". Dar nu difera cu nimic comparativ cu performantele elevilor germani, ceea ce arata ca "ai nostri" nu sunt altfel decat "ai lor". Acesti bacalaureati cu diploma germana nu au, insa, practic nici o sansa sa urmeze cursurile unei universitati romanesti mai rasarite pe locurile subventionate de stat, iar in unele cazuri nu apuca nici pe c