- Politic - nr. 134 / 11 Iulie, 2006 Ca unul dintre miile de romani care a avut de-a face cu "disciplina de partid" a defunctului regim, stiu prea bine la cine si la ce se rezuma aceasta. Un lucru este cert, vorba poetului, ea este pentru catei si in nici un caz pentru lei. Auzindu-l pe ministrul Culturii, domnul Adrian Iorgulescu, referindu-se la nevoia respectarii "disciplinei de partid" in PNL, cu trimitere la noua dintre fruntasii acestei formatiuni care isi "permit" si alte opinii decat ale liderilor formatiunii, mi-am adus aminte de o intamplare pe care eu insumi am trait-o pe vremurile, sper, pe veci apuse. O oarecare domnisoara, cu ceva spoiala intelectuala, cu mult vino incoace, cu multa experienta la frecatul cearsafurilor, a ajuns sa aiba ceva functii pe la "municipiu". Sensibila nevoie mare la "vocea poporului", respectiv la detractori, lenesi si indisciplinati, la indivizi certati cu munca si demnitatea umana, ca doar acestia o sustineau, in timp ce nu mai stiam de unde si cum sa procur materiale si bani pentru realizarea actualului Muzeu de stiinte ale Naturii din Targu - Mures, pentru ca "autofinantarea" era cuvantul magic impus tuturor conducatorilor de unitati din sistemul culturii, politruca noastra a gasit cu cale sa-mi reproseze ca institutia poate avea rezultate mai bune daca respect "disciplina de partid". Ironic, in respectiva situatie, pentru ca nu aveam cum sa fiu altfel, stiind ca institutia in care lucram s-a situat, trei ani la rand pe locuri fruntase in cadrul Cantarii Romaniei, deh, asa erau vremurile, mi-am permis s-o intreb daca nu cumva aceasta "intrecere" se desfasoara si pe plan european, ca sa "stiu" si eu ce mai am de facut. Desigur ca atat mi-a trebuit, astfel ca in fata "organului" de conducere, a Biroului municipal de partid, s-a ajuns, dupa ore de "educatie politica" ea cu lacrimi si eu cu o sanctiune. Episodul