- Editorial - nr. 134 / 11 Iulie, 2006 S-a vorbit si a curs multa cerneala, in ultima vreme, cu rost si, uneori, fara rost, despre preconizatul (si necesarul, dupa unii!) Pol Social in Romania. Ideea, dupa cum se stie, apartine fostului premier, ex-presedinte al PD, Petre Roman, care si-a gasit un fervent sustinator in persoana senatorului Ion Iliescu, ex-presedinte al Romaniei, ani la rand, si el lider al PSD. Ideea a starnit vii dispute pro si contra, in functie de anumite interese personale sau de grup, de orgolii supradimensionate uneori. Intr-adevar, de un puternic partid de stanga la noi, mai ales acum, este mare nevoie si sigur ar putea avea un mare succes, mai ales ca 65 % dintre romani doresc acest lucru. Romanii sunt saraci si au mare nevoie de o speranta. De programe si de protectie sociala, mai ales! Victoria stangii italiene, a socialistilor unguri si slovaci in trecutele alegeri intareste si mai mult aceasta convingere. Pensionarii, profesorii, medicii, functionarii, salariatii, in general (indiferent daca sunt slujbasi ai statului sau ai patronului), alte multe categorii sociale majoritare din Romania sunt adeptii unui Pol Social. Repetam: de el este, acum mai ales, mare nevoie! Exista, totusi, unele impedimente. In primul rand, Polul Social, asa cum este el conceput, starneste un zid de neincredere. Romanul a mai fost pacalit, in trecutul nu prea indepartat, de anumite formule si denumiri politice, uneori mai mult de fatada. Multi se intreaba daca, intr-adevar, va mai avea Petre Roman credibilitate? Aceeasi intrebare si-o pun unii si in cazul lui Ion Iliescu. Reactiile, in astfel de situatii, sunt emotionale. Iar exemplele sunt la indemana. De pilda, este invocata transformarea fostului FSN in partid. Si a iesit cu totul altceva. Printr-o succesiune de transformari, ca si pe la alte partide acum sau foste la putere, au aparut "baronii locali", o no