S-a incheiat Cupa Mondiala, iar campioana, Italia, a iesit la capatul unui joc in care invingatoarea a fost decisa prin loteria loviturilor de departajare. Despre finala de duminica, Franta -Italia (3-5 )(1-1) se va scrie mult timp, subiecte sunt destule. Logic, miza acestei finale a fost uriasa, ambele combatante au sperat pâna in ultimul minut al celor doua reprize de prelungiri ca vor câstiga, motiv pentru au jucat deschis, pe spatii mari. Toti erau conectati la marele meci, antrenori, jucatori, oficiali, presedinti de tara... S-a sesizat totusi o oarecare oboseala fizica si chiar psihica la ambele formatii, iar „capul“ lui Zidane in pieptul lui Materazzi numai asa ar putea fi explicat. Probabil ca a cedat psihic. „Zizou“ a fost accidentat la umar, apoi o fi fost si injurat, cine stie... Italia a devenit campioana mondiala, dar pretind ca ea a fost ajutata, la loviturile de departajare, de zeita norocului. Totusi, aceste lovituri fac parte din joc, ca atare sa respectam adevarul petrecut duminica seara la Berlin. In finala mica, de sâmbata, Germania a invins Portugalia cu 3-1, nemtii sarbatorind cu mare bucurie aceasta medalie de bronz. Germania a evoluat in toate meciurile acestei editii cu o seriozitate constanta. Nu au fost sesizate slabiciuni, ei au jucat de parca erau facuti de... calculator. Germanii merita medalia de bronz, iar viitorul lor suna bine, cum se spune. In privinta Portugaliei, ar trebui remarcat faptul ca ei au ajuns in finala mica a unui CM dupa 40 de ani. In 1966, Portugalia lui Eusebio s-a clasat pe locul III, dar acum nu au mai putut repeta isprava de atunci, de la CM din Anglia. Portugalia de acum a fost, in opinia mea, una dintre cele mai imprevizibile echipe. Nu a practicat un joc foarte spectaculos, dar a stiut sa joace inspirat lectia contraatacului. Nu le-a mai tinut figura insa cu „masinaria“ germana. Locul IV obtinut de nationala lu